i`m back!

Helalau people (cum spune o domisoara tare draga mie :p )
Revin cu un post nou. cu forte noi, cu idei noi, cu acelasi eu, dar cu mai multa viata si energie in sine. Am trecut peste momentul in care varsta de 25 de ani (implinita de curand) m-a doborat (mai vroiam sa am 22 !!! :(( ), si iata, am revenit, la fel de vesela si zambitoare, cum ma stiti. Am avut nevoie de un mic impuls, de orice natura, si am avut parte de el.
Am reusit sa fac fata cu brio si felicitari (:D) noilor provocari de la job. ceva complet nou, dar cu ambitia ce ma caracterizeaza, m-am adaptat mai repede si mai bine decat oricine. si am primit inclusiv aplauze :D. cat de bine a picat, in aceasta perioada atat de grea... ;;)
apoi s-a scurs si momentul mult asteptat, in care mi-am revazut cativa prieteni dragi la un pahar de vorba. Atunci mi s-a intarit credinta in faptul ca sunt o femeie norocoasa.
ea-nu mai bea, porcule, ca stii ca ti se face rau. hai acasa, vreau sa mergem acasa, mi-e somn!
el- lasa mai, ce are? mi se face rau, trece! doar a mai fost asa :) (si mai comanda doua beri. ea sta sa puste )
ceilalti doi:
-nu esti normal, ti-am zis sa nu mai fumezi? esti nesimtit.
...
dupa vreo jumatate de ora. tot acesti "ceilalti doi"
el-canta bine fata, nu? (era concert live in local...)
ea-nu vorbesc cu tine, tu inca nu ti-ai dat seama? (se stramba unul la altul si isi intorc privirile. chiar nu-si vorbeau...)
...
Mi s-a demonstrat inca o data ca se poate si altfel, si ca atat eu cat si iubitul meu, suntem altfel. ne cunoastem limitele, personale si ale celuilat, ca stim sa ne completam si sa ne sprijinim reciproc, ca stim sa ne consultam in orice aspect, ca stim sa analizam si sa decidem impreuna, convinsi fiind ca "dupa indelungi deliberari, asa o fi cel mai bine", ca ne intelegem pe sine si unul pe celalalt si ca putem sa ne acordam liberatea de care fiecare dintre noi, indiferent de "stare" are atata nevoie...
Dragul meu, sunt fericita!!!
Cu drag,
Bya

sfertu` de secol...

... in cateva zile, o sa implinesc sfertul de secol. ma intristeaza, dar in acelasi timp am speranta ca viata mea se va schimba, ca prioritatile mele vor fi altele, ca de aici incepe "the real life". am emotii...si daca ma intrebati de ce, pot sa va raspund doar ca....imbatranesc... viata asta, asa cum e ea, e minunata! cu bune si rele, cu urcusuri si coborasuri...depinde cum iti creionezi parte din ea- restul ar fi noroc. depinde cat esti dispus sa risti, cat esti dispus sa dai, si mai ales cat primesti. oricum as pune-o pe cantar, viata e mult prea scurta pentru tot ceea ce ai putea face. si poate ai vrea sa faci. de aceea, eu indemn mereu la intelegere, pace, liniste, viata e prea scurta pentru a fi intristat...si ma intreb mereu: ce e dincolo? ce exista dupa moarte? exista o alta viata? te renasti? sub ce forma? dupa ce calcule matematico-stiintifice putem afla asta? cecetatorii ce au mai demonstrat in sensul asta? mayasii ce stiau de anul 2012? sau pur si simplu... te stingi si asa ramai??
sunt intrebari care ma inspaimanta, si zi de zi le am in minte. dar totusi, de fiecare data cand caut sa-mi raspund la intrebarile astea, imi spun "inca n-am facut asta. ia sa ma gandesc cum sa ajung s-o fac...". si imi trece :)
pot doar sa sper ca voi ajunge sa fac cat mai multe din lucrurile pe care mi le doresc!
Cu drag,
Bya
PS: nu a fost an in care sa nu fiu suparata sau tensionata inainte cu cateva zile, in ziua, sau imediat dupa ziua mea (sa fiu linistita si fericita. din varii motive) s-ar putea oare ca anul asta sa fie...altfel? ;;)