joi, 28 ianuarie 2010

Despre viata...

Se zice ca viata e scurta...
Astazi m-au coplesit amintirile... mi-am amintit atunci cand, umbland in "4 labe" am nimerit cu geunchiul intr-un cui ruginit, apoi in curtea gradinitei am cazut si m-am lovit in zona ochilor (am si acum o cicatrice)...atunci cand am pasit pentru prima data intr-o sala de clasa, aveam 6 ani iar fratele meu avea serbarea de clasa 1. La putin timp dupa asta, parintii mei au fost nevoiti sa ma dea si pe mine la scoala, nu ma mai suportau acasa, plangeam ca vreau si eu la scoala :). Atunci cand am dat primele examene din clasa a opta si admiterea, atunci cand fiecare dimineata incepea cu cafeaua din..., sau cand chiuleam de la orele de economie, din cauza ca nu reuseam sa ne dam seama daca profesorul nostru era viu sau nu. Cand simteam primii fluturasi de dragoste in stomac si cand aveam primele senzatii de "o sa mor din dragoste". De chefurile pe care le trageam cu prietenii si cu colegii de-a lungul timpului si de momentele de la biblioteca in care chiar invatam...
...
Ma uit la poze...ma uit in trecut...si zambesc...si sunt trista...sunt trista si ma intreb: CAND a trecut atata timp? sau DE CE a trecut peste mine atata timp? ...
Trebuie sa inceapa o noua etapa in viata mea...asa simt eu...sa las toate in urma, sa ma maturizez si sa vad viata cu alti ochi. Nu va mai fi niciodata ce a fost. Nu regret nimic, ci doar ca mi-as dori sa mai am o data 6 ani. si s-o iau de la inceput...
Ma intreb daca atunci cand lucruri noi vor aparea in viata mea- necunoscute pana atunci, voi sti cum sa reactionez, voi sti cum sa le primesc in viata mea, ma voi speria sau le voi accepta si ma voi bucura de ele??
Pana cand nu le voi simti, nu o sa pot raspunde...
Va marturisesc sincer: mi-e frica de moarte! mi-e frica de suferinta dinaintea ei si de ce ma va astepta dupa! mi-e frica de suferinta celor dragi mie! Mi-e frica...
...
Bya

miercuri, 27 ianuarie 2010

Cand credeam ca se va termina...

...a luat-o de la inceput! Alternativ, durere, apoi presiune, apoi iar durere, apoi trecea. Urma o usoara febra, indispozitie, din nou durere. Mers la farmacie, cumparat medicamente. Stat in casa, la caldurica, cu ceaiuri peste ceaiuri, si medicamente una peste alta! Ma intorc la munca, teoretic usor mai insanatosita! Pe cand bag seama ca peste weekend se stricase centrala, iar inauntru erau cam 10 grade!!! Conditii inumane de munca! Si am simtit asta, intrucat marti am taiat-o direct la medic. Nu ma facusem mai bine deloc, centrala tot nu mergea, tratamentul nu-si facea efectul, drept urmare, de cum a auzit de lipsa caldurii la job "5 zile concediu medical! nu discut! marim dozele si dam ceva mai puternic! altfel nu te faci bine niciodata!"
zis si facut, luat reteta, concediul, m-am intors la munca, am anuntat, fost la farmacie, luat inca o punga de medicamente (mai aveam vreo 3), plecat acasa. Cald, ceai, tratament. Nu am voie sa ies din casa (zice Mike...), nu am voie sa stau pe geam sau pe holul blocului (!!!). cam naspa...important e ca am ce face, bat la usa nenorocitele alea de teste de mate, inutile la varsta si la experienta actuala din job!!!
asa ca imi iau frumos manualul, ciornele si ochelarii de tocilara si ma apuc serios de studiu! (mai trag cu ochiu la teve, recunosc:P)
Si uite-asa sinuzita mea acuta ma tine in casa, altminteri la mate n-as avea cand sa invat!! :))
Cu bine,
Bya

duminică, 24 ianuarie 2010

d`ale gurii...partea a doua

Nu mi-am propus ca acest blog sa devina unul de bucatarit, insa la insistentele iubitului meu, trebuie sa mai postez si de-astea, pana la urma fac parte din lucrurile pe care le fac zi de zi.
Am gatit peste cu cartofi. o reteta simpla, ati spune. sa vedem insa la final cum vor arata faruriile voastre. sau coltul gurii- dupa caz :).
Am cumparat pangasius congelat- cred ca puteti folosi orice alt sortiment de peste, file (cod, par example). se taie in bucati cat palma, se condimenteaza si se usuca pe un servetel (musai).




Nu am surprins fiecare moment din gatirea fileurilor, dar va dati voi seama pe parcurs.
Am folosit binecunoscutele oua si faina, pentru a le face pane. Batem ouale cu sare si piper, iar pestele il condimentam musai cu sare (Mike adora condimentele pt peste, porc, pui etc, de la fuchs, deci puteti sa va folositi si voi imaginatia).
Secretul in toata treaba asta este "ceapa ciorii" sau CHIVAS. se gaseste in orice supermarket sau magazin, la raionul de verdeturi sau seminte pt plantat. Noi le avem sadite in ghiveci, cresc foarte repede si sunt foarte gustoase. (puteti manca si inainte de un interviu, o intalnire sau la job, nu ramane miros sau gust ;) ). Le-am taiat bucatele mici si le-am amestecat impreuna cu ouale si faina.


Intre timp, am pregatit cartofii. aici e ceva mai complex si mai complicat, sper ca am retinut bine reteta, daca nu va iese astept sa-mi spuneti, ca sa "revad" reteta :d
Cartofii se fierb pe jumatate, apoi se dau pe razatoare (gaurile mari).

Pregatim apoi compozitia de baza. Intr-o oala punem la fiert o ceasca (de cafea) cu apa, iar cand fierbe adaugam o bucatica de unt sa se dizolve. Urmeaza faina, care se adauga pana cand compozitia devine omogena si nu se lipeste de oala. O luam de pe foc si o lasam la racit. Apoi adaugam oua, pana cand compozitia o consideram inchegata si omogena. Si nu uitati sa razuiti putina nucsoara in compozitie (nu foarte multa, e puternic aromata!).

Apoi urmeaza prajirea lor, in "baia de ulei". Se ia cu lingurita mica cat incape pe ea- ca dimensiune, si se pune in oala cu ulei incins foarte foarte tare. Rezultatul ar trebui sa fie cam asa:


(sunt DEMENTIALI!!! ii ador :D)
Revenim la pestele nostru, care inoata in ulei incins :)):

Iar in final cam asa arata:


Sa nu uitam si de mujdei (aici fiecare dace cum crede sau cum ii place):

In timpul pregatirilor, cam asa aratam in bucatarie:

And now...lunch is served. Bon appetit :)


Aaa, vroiati si dupa? Ia priviti aici :D : Mike i-a pus cruce :))


Eu va doresc pofta buna si daca va place, va mai astept si pt alte retete :).
Cu bine,
Bya


PS: dupa cum v-am mai spus, va recomand ca atunci cand cititi aceste randuri, sa va luati servetele cu voi. protejati tastatura, va rog! :))

PSS: sa nu uitam de:

Pont: ungeti o felie de paine cu unt si punteti niste chivas. apoi astept sa-mi spuneti daca va place.

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

d`ale gurii

...e primul meu post in haine de bucatareasa (sefa!!). Nu sunt un dezastru in bucatarie, iar cunoscatorii pot confirma asta. Iar de data asta am hotarat sa va dezvalui si voua o reteta foarte simpla si extrem de gustoasa: vestita tarta cu ceapa (saseasca).

Pentru asta, avem nevoie de: 150 ml lapte (se incalzeste in prealabil, foarte putin, cat sa nu arda), un sfert de pachet de unt, o jumatate de lingurita de sare, 250g de faina (eu am folosit integrala), 1 kg de ceapa alba, drojdie proaspata (putin mai mult de jumatate din pachetelul din imagine), un galbenus de ou, un varf de lingurita de piper si o ceasca de smantana.



Se taie o felie de slanina bucatele mici si ceapa cuburi nu foarte marute (cam jumatate de unghie). Se pun in tigaie si se lasa ceapa la calit cam 20 min la foc mic. (Reteta originala este doar cu ceapa, insa se poate adauga, dupa gust, cam orice ingredient folosit pentru pizza. Noi de asta data am folosit ciuperci proaspete, pe care le-am taiat cuburi mai maricele si le-am pus la calit).



Pentru aluat dizolvam drojdia cu o lingurita de zahar (da, zahar), apoi turnam laptele usor incalzit si ametecam. Se adauga acest amestec in vasul cu faina, punem sarea si untul, si incepem sa framantam, dupa care il tinem jumatate de ora la cald pentru a-si dubla volumul.
Ultimul pas inaintea devorarii este intinderea aluatului, pe masa pe care am presarat putina faina, apoi asezarea lui in tava. Apoi intindem ceapa calita, (ciupercile si alte ingrediente, daca e cazul) si turnam deasupra galbenusul de ou batut cu piper, sare si smantana, pentru a lega compozitia. Totul intra mai apoi la cuptor, la foc mic, pentru 25-35 de minute.






Intre timp, am pregatit si desertul. Avand in vedere ca fructele sunt "medicamentele" mele, evident si desertul contine fructe. De aceasta data am scormonit prin congelator si am gasit zmeura, editie 2009 (da, productie "proprie", nu injectata :)) ). Asa ca spuma de zmeura mi s-a parut cea mai potrivita alegere. Evident, asezonata cu alte tipuri de fructe ;))
Se decongeleaza zmeura, se adauga zahar (a mea deja avea zahar, asa l-am congelat), dar in caz de nevoie se mai poate adauga. Batem un albus cu putin zahar pana il ia naiba :D, aaa pardon, pana se face spuma :d (daca exista preferinte, se pot adauga direct in compozitie alte fructe sau esente: rom, vanilie, etc; eu le-am lasat simple). Apoi se amesteca toate astea si se bate cu mixerul pana cand compozitia este una consistenta, sa nu cada de pe lingura.





Eu am pregatit un mic platou pentru copii din vecini (le-a placut al naibii de tare!!!), si a iesit cam asa: (ananas, banane, kiwi, rodii, mandarine si portocale).




A, da, si "ca sa nu uitam de ce-am venit", vorba aia, iata si faimoasa tarta:




Dragii mei, cam asta a fost... nu cred ca mai are sens sa va arat cum arata tava sau cosul cu fructe la ora asta :)), dar va recomand reteta, pentru iubitorii de ceapa calita!

Pentru obiectii...ma gasiti aici!
Cu bine,
Bya

PS: sterge-ti-va buzele, ca va picura pe la coltul gurii pe tastatura :))

miercuri, 6 ianuarie 2010

2010...

cum arata el?
-murim pe capete. de gripa porcina
-va creste somajul. sistemul bugetar va fi cel mai afectat de concedieri
-vor creste preturile. la mancare: legume, carne, paine. Mai apoi, tigari si alcool.
-cresc impozitele. sau apar altele noi.
-unii se lupta sa se aprobe bugetul pentru 2010, ca sa mai primim niste fonduri din afara. toti ministrii se plang ca nu sunt suficienti banii alocati pe ministerele pe care le conduc. Toti astia insa isi programeaza deja concediile pentru anul in curs, isi aloca bugete pentru prime de excursii. citesc ziare, se scobesc in nas, se joaca, vorbesc la telefon sau dorm. apoi ridica mana "pro", sau nu o ridica'- "contra". astia ne conduc noua tara
-"prostimea", adica poporu`, adica noi, ceilalti, suferim. nu avem bani de intretinere, de mancare, de rate la banci. e drept, noi ne-am indatorat, mai mult sau mai putin responsabil. dar nici chiar asa.
-putem doar sa radem de incapacitatea nesimtitilor care ne conduc. dar cine mai are puterea sa rada, cand tara arde?
-nu avem investitori. i-am alungat. le-am dat cu flit. nu dam nici credite, implicit locuri de munca nu mai putem crea. dar dam oameni afara. cool! ;)
-sute sau poate chiar mii de firme si-au inchis activitatea. din varii motive. principalul e statul. avem impozit forfetar de platit, vrei- nu vrei, faci-nu faci, nu conteaza, plateste. am auzit de curand ca ar scoate forfetarul, dar se va aplica totusi in domeniile in care evaziunea fiscala nu poate fi combatuta. care sunt alea, domnilor parlamentari? sau cine decide care sunt alea? putem face sondaje de opinie? sau nu conteaza ce zice poporu? :) aaa, da, asa e, aveti dreptate, nu a contat niciodata. decat atunci cand primeam si noi un carnatz sau o sticla de ulei :)
-sportul e o activitate placuta de romani.avem foarte multi iubitori ai partiilor (acolo unde avem conditii e moarte de om in sezon-vezi poiana bv, iar in rest nu avem conditii si platim si foarte scump), iar inotatorii nostri nu au unde sa se antreneze. e de plans, fratilor!
...
mi s-a acrit deja! nu mai pot! nu-l mai suport nici pe patrocle nici pe chioru`, nici pe doamna URDEA, pardon UDREA (incurcasem putin literele, nicidecum nu vroiam sa afirm ca aceasta pedanta doamna viitoare "catindata" la presedintia Romaniei cu pantofi din lac rosu cum am mai vazut noi pe centurile oraselor, prin parcari, purtate de la fel de alte pendante doamne sau domnisoare de diverse natii s-ar trage de prin zonele unde putem gasi faimoasele rase de caini ciobanesti)... si pana la urma, daca mi se baga pe gat ce mama naibii sa fac?? tac, fac, rad, sufar dar trece, si pana la urma cred ca vom ajunge sa locuim toti in cort in fata blocurilor. eu zic totusi ca e mai ieftin :). o fi naspa, dar n-om fi noi chiar primii care sa locuim asa :))

Am mai avut noi o perioada grea. Foarte grea! eu nu am prea multe amintiri, dar cunosc perioada lui `ceasca si stiu ca romanii au luptat pentru libertatea atat de ravnita atunci! acum o avem, dar nu stim ce sa facem cu ea. O mai fi necesara si o alta revolutie, ca sa putem si noi trai macar la limita de supravietuire?? :-" Necesara o fi, insa nu mai avem noi acel curaj...din pacate sau din fericire...:)

Oameni buni, eu m-am resemnat. momentan ma uit la Cireasa de pe Tort, beau apa minerala si mananc pufuleti-de atat am mai avut bani azi. Si ma bucur de fiecare secunda asa cum pot, poate maine o sa beau doar apa de la robinet...
se pare ca inca cinci ani de zile se vor scurge din viata noastra stiind ca avem la conducere un presedinte care nu va intelege niciodata ca voturile valabil exprimate au fost impotriva lui, si ca de fapt el nu e castigatorul acestor alegeri.

Dragii mei, va doresc un an cu sanatate! E singurul lucru care nu poate depinde in mod direct de haita de la conducerea tarii!
Cu bine,
Bya