cu mult timp in urma...

...viata mea se schimba.
M-am mutat din Dej (jud Cluj) (Mike, da, chiar are doua gari!!!), in Tg Mures. Totul nou pt mine. la 18 ani incepeam o viata noua. Mi-a fost greu. Extrem de greu.
M-am angajat pt prima data la 19 ani, cu CM, la un magazin de mobila. Si fratele meu la fel. Ma bucuram de primii bani castigati de mine. De primii bani AI MEI! de banii mei de buzunar. Erau atat de putini, incat 5 zile de naveta la 20 km ii inghiteau pe toti. Dar erau ai mei. Acolo am legat primele prietenii adevarate! o mana de 5 oameni, de diferite varste, natii, culori sau stari sociale, dar am legat reale prietenii! Ma mandresc si acum cu draga mea prietena, Mira si cu superba ei fetita- Tania, cu Gyongyi si cei doi baieti neastamparati ai ei, cu Laci-care acum lucreaza in Croatia. Ceilalti doi au cam disparut din peisaj, dar imi aduc aminte cu placere de ei.
A urmat apoi o perioada mai tumultoasa: viata de presar. Presa scrisa, presa audio-vizuala au inceput sa-mi intre la suflet. La fel de multe prietenii am legat si aici. De la ziar prefer s-o amintesc doar pe Soso-cu care ne pierdeam vremea pe la Office, pe Ionut-glumetul redactiei, pe Liana-super chefuri!!, pe Relu-acum un tatic fericit si un prieten adevarat, Ligia-redactorul-sef-cu doua cornite:D, Eugenia-o adevarata doamna, Corina, fetele de la Hr, baietii de la foto, Arminiu-nici acum nu stiu ce facea el de fapt in firma :)), Atti-baiatul cu ochi albastri, Cristina-fata cu procesele...apoi Vali Russu, Mihai, Ela, Adi, colegii presari de la alte redactii...deosebita perioada, cu oameni deosebiti.
Cand credeam ca mai frumos de atat nu se poate, am ajuns la redactia TV (nu dau nume de post), unde 5 oameni plus sefù si a lui secretara "puneam coada la cireasa". Munca multa, distractie la greu! Primul revelion facut in hotel Sportiv- acolo aveam sediul tv-ului, iar de acolo am cules cele mai sincere prietenii: Loredana- fata frumoasa de la TTM, Alinuta-fericita mamaica a doua fetite superbe si de la care am invatat sa pun voci pe stiri!, Fane-viitor tatic, Laurentiu (sefu`)...nu mai stiu nimic de el, decat ca ar fi divortat(!?), secretara...better not to talk :).
(si acum imi amintesc reportajul de la Band, impreuna cu Fane, cand in interviu, Mircea Rusu-primarul, s-a scuzat si a vorbit la telefon, iar eu cu microfonul in botul lui am ramas cu gura cascata. cand am fost nevoiti sa mergem, alaturi de Benta, prin noroi pana peste glezne, in pantofi, iar mai apoi cautam un petec de iarba in fata casei satenilor, sa ne stergem. si mai apoi, cum ne curatam cu jet de apa in cada din hotel :)))...
Ehe...ce vremuri ;;)
Mi-am amintit acum de toate astea si, la indrumarea Alinutei, le-am asternut pe blog, sa ramana in istorie :)). Deosebite vremuri...
Acum sunt altele...ne-am schimbat cu totii. Si ca oameni, si ca preocupari. Unii sunt parinti, altii in devenire, altii se gandesc,, unii poate doar viseaza. Cert e ca, oricum ar fi, ne ramanem alaturi si prieteni pe viata!
Mi-e dor de tot ce a fost... :)

si ca sa nu uit, va puteti imagina cum, fara sa vezi fata celuilalt, poti sa simti ca il cunosti de o viata? sa razi pana la refuz, sa gandesti aceleasi lucruri, sa fii pe aceeasi lungime de unda, cu aceleasi "dungi in buletin" :)), sa simti ca e prietenul tau de o viata intreaga?? Da, Alicico, de tine vorbesc! unde pana mea esti? :)) (colega mea de job din Bucuresti, cu care pana si in momentul asta ne vorbim doar pe mess!)

Cu drag,
Bya

Despre viata...

Se zice ca viata e scurta...
Astazi m-au coplesit amintirile... mi-am amintit atunci cand, umbland in "4 labe" am nimerit cu geunchiul intr-un cui ruginit, apoi in curtea gradinitei am cazut si m-am lovit in zona ochilor (am si acum o cicatrice)...atunci cand am pasit pentru prima data intr-o sala de clasa, aveam 6 ani iar fratele meu avea serbarea de clasa 1. La putin timp dupa asta, parintii mei au fost nevoiti sa ma dea si pe mine la scoala, nu ma mai suportau acasa, plangeam ca vreau si eu la scoala :). Atunci cand am dat primele examene din clasa a opta si admiterea, atunci cand fiecare dimineata incepea cu cafeaua din..., sau cand chiuleam de la orele de economie, din cauza ca nu reuseam sa ne dam seama daca profesorul nostru era viu sau nu. Cand simteam primii fluturasi de dragoste in stomac si cand aveam primele senzatii de "o sa mor din dragoste". De chefurile pe care le trageam cu prietenii si cu colegii de-a lungul timpului si de momentele de la biblioteca in care chiar invatam...
...
Ma uit la poze...ma uit in trecut...si zambesc...si sunt trista...sunt trista si ma intreb: CAND a trecut atata timp? sau DE CE a trecut peste mine atata timp? ...
Trebuie sa inceapa o noua etapa in viata mea...asa simt eu...sa las toate in urma, sa ma maturizez si sa vad viata cu alti ochi. Nu va mai fi niciodata ce a fost. Nu regret nimic, ci doar ca mi-as dori sa mai am o data 6 ani. si s-o iau de la inceput...
Ma intreb daca atunci cand lucruri noi vor aparea in viata mea- necunoscute pana atunci, voi sti cum sa reactionez, voi sti cum sa le primesc in viata mea, ma voi speria sau le voi accepta si ma voi bucura de ele??
Pana cand nu le voi simti, nu o sa pot raspunde...
Va marturisesc sincer: mi-e frica de moarte! mi-e frica de suferinta dinaintea ei si de ce ma va astepta dupa! mi-e frica de suferinta celor dragi mie! Mi-e frica...
...
Bya