duminică, 11 octombrie 2009

lectura...

Poezia care mi-a intrat la suflet de mic copil, si as putea-o recita in orice ora, din zi sau din noapte, chiar si in somn... este o poezie profunda, sper sa va placa!


Maicuta draga, cartea mea
Gaseasca-mi-te-n pace!
Pe-aici e vant si vreme grea,
Si-Anton al Anei zace
De patru luni, si-i slab si tras,
Sa-l vezi, ca-ti vine plansul,
Ca numai oasele-au ramas
Si sufletul dintr-insul.

Apoi, sa stii c-a fost razboi
Si moarte-aici, nu saga:
Cadeau pe dealuri, dintre noi,
Ca frunza, mama draga.
Si-acolo-n deal, cum fulgera,
Un plumb simtii ca vine
Si n-avu loc, cat larg era,
Decat in piept la mine.

Mi-e bine-acum, si-asa socot
Ca nu va trece luna
Si-oi fi scapat de-aici detot.
Dar vezi te rog de una:
Sa nu mai faci cum ai facut
S-aduni la tine satul,
De vesela ca ti-ai vazut
Acasa iar baiatul!

Sa vezi pe-aici si ciungi si-ologi!
Hristos sa-i miluiasca!
Tu mergi la popa-n sat sa-l rogi
O slujba sa-mi citeasca.
Puteri de nu vei fi avand
De plata, vorba-i lasa,
Ca-i voi lucra o zi, oricand,
La-ntorsul meu acasa.

Pe Nutu vi-l lasasem mic,
Cu crestetul cat masa -
O fi acum strengar voinic
Si va rastoarna casa?
Facutu-i-ati si lui la fel
Caciula, cum am vrut-o?
Aveam o piele-n pod, de miel,
Doar nu veti fi vandut-o?

Nevestei mele sa-i mai spui
Sa-mi cumpere o coasa,
Cea veche nu stiu este-ori nu-i
Si-o fi acum si roasa
De cand rugina scurma-n ea.
Sa-mi vad, o date-ar sfantul,
Cum cade iarba-n fata mea
Si-mi bate-n plete vantul!

Ea lupte-se cum biet o stii,
C-asa ne dete soartea,
Ca si noi ne-am luptat pe-aci
Cu greul si cu moartea;
Dar l-a ajuns si pe harap
Blestemele si plansul,
Ca noi i ne-am tinut de cap
Si-ntraram dupa dansul.

Si i-am facut, maicuta, vant!
L-am scos detot din tara,
Macar statea pe sub pamant
Si nu iesea pe-afara.
Si-am prins si pe-mparatul lor,
Pe-Osman nebiruitul,
Ca-l impuscase-ntr-un picior
Si-asa i-a fost sfarsitul.

Pai, ne tinea pesemne prosti,
Sa-si joace hopa-tropa,
Ca nu puteam sa batem osti!
Dar poate taica popa
V-a spus de prin gazeturi tot -
El cum si-a dat juncanii?
Acum i-as cumpara, sa pot,
Dar nu mai am, azi, banii.

Ma doare-n piept, dar nu sa tip,
Si-asa mi-e dor de-acasa,
Si-as vrea sa plec, dar nu e chip
Ca voda nu ma lasa.
Dar uite, nu e nu stiu cat
O luna chinuita,
Si-o sa te strang de dupa gat,
Maicuta mea iubita…

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Asa mi-a spus Ion sa-ti scriu,
Iubeasca-ti-l pamantul!
Si-am tot lasat, pan-a fost viu,
Si-mi tin acum cuvantul.
Sa te mangaie Dumnezeu,
C-asa e la bataie -
Si-am scris aceasta carte eu,
Caprarul Nicolae.

Cu bine,
Bya

3 comentarii:

  1. cu poezia asta am participat in cl. I la un concurs de recitari. o poezie grea ...

    RăspundețiȘtergere
  2. ...grea, dar frumoasa! si eu am participat tot cu poezia asta la un concurs...si nici nu mai stiu ce am castigat! pt mine erau mai importante versurile :)

    RăspundețiȘtergere
  3. O scrisoare de la Muselim - Selo, de George Cosbuc!!! Pentru cine nu cunoaşte!
    Ai dreptate, foarte frumoasă poezia!

    RăspundețiȘtergere